clănţănire

clănţănire
CLĂNŢĂNÍRE, clănţăniri, s.f. Acţiunea de a clănţăni şi rezultatul ei. – v. clănţăni.
Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CLĂNŢĂNÍRE s. v. clănţănit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

clănţăníre s. f., g.-d. art. clănţănírii; pl. clănţăníri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • clănţăneală — CLĂNŢĂNEÁLĂ, clănţăneli, s.f. Clănţănit. Clănţăni + suf. eală. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CLĂNŢĂNEÁLĂ s. clănţănire, clănţănit, clănţăni tură, dârdâială, dârdâit. (clănţăneală dinţilor.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • clănţănit — CLĂNŢĂNÍT, s.n. Faptul de a clănţăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinţilor, a unor obiecte de metal etc.; clănţăneală, clănţănitură. – v. clănţăni. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CLĂNŢĂNÍT s. clănţăneală, clănţănire,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”