clăcui

clăcui: CLĂCUÍ, clăcuiesc, vb. IV. intranz. (reg.) A clăcăşi. – Clacă + suf. -ui.

Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CLĂCUÍ vb. v. clăcăşi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

clăcuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clăcuiésc, imperf. 3 sg. clăcuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. clăcuiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

clăcăşi — CLĂCĂŞÍ, clăcăşesc, vb. IV. intranz. A presta clacă (1); a clăcui. – Din clăcaş. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CLĂCĂŞÍ vb. (ist.) (înv.) a clăcui. (Presta clacă, adică clăcăşi.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
clacă — CLÁCĂ, clăci, s.f. 1. Formă caracteristică a rentei feudale, constând din munca gratuită pe care ţăranul, fără pământ, era obligat să o presteze în folosul stăpânului de moşie. ♢ expr. Lucru de clacă = lucru făcut fără tragere de inimă, de… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias