clopot

CLÓPOT, clopote, s.n. 1. Obiect metalic în formă de pară, deschis în partea de jos şi prevăzut în interior cu o limbă mobilă, care, lovindu-se de pereţii obiectului, produce sunete caracteristice. ♢ expr. (fam.) A trage clopotele = a) a curta o femeie; b) a divulga un secret. ♦ Sunet de clopot (1). 2. Piesă în formă de clopot (1), cu diverse întrebuinţări (în industrie). ♢ Clopot scufundător = cameră de lucru, construită din metal sau din beton armat, alimentată cu aer comprimat, care permite executarea unor lucrări sub apă. ♦ Capac de sticlă de forma unui clopot (1), care se foloseşte pentru a feri alimentele sau alte obiecte de praf, în laboratoare etc. – Din sl. klopotŭ.

Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX '98



CLÓPOT s. 1. (Olt., Transilv. şi Ban.) harâng, (Mold., Transilv. şi Maram.) ţingălău, (prin Ban.) zvon. (clopot al unei biserici.) 2. v. talangă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



clópot s. n., pl. clópote

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CLÓPOT clopote n. 1) Instrument de percuţie, de obicei din bronz, în formă de pară, cu o limbă mobilă care, la lovire, produce sunete. ♢ A trage clopotul a divulga un secret. 2) Obiect cu asemenea formă având întrebuinţări tehnice diverse. ♢ clopot scufundător cameră de lucru alimentată cu aer comprimat şi folosită la lucrările subacvatice. /<sl. klopotu

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



clópot (clópote), s.n. – 1. Obiect metalic în formă de pară prevăzut cu o limbă mobilă care produce sunete caracteristice. – 2. Bătaie de clopot, dangăt. – 3. Clopoţei, talangă. – 4. În expresia a trage clopotele: a bate clopotul; a bate toba, a trîmbiţa; arg., a curta o femeie, a-i face complimente. – 5. Varietate de campanule, Campanula carpatica, Campanula rapunculoides. – Mr. cloput. sl. klopotŭ "zgomot", de la klepati "a bate, a trage", cf. clipi (Miklosich, Slaw Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 64; Conev 57). Sensul de "clopot" nu este cert pentru sl., dar cf. bg. klopot "clopot", sb. klepet "sunet de talangă", sb. klepetuša "talangă". Der. clopoţel, s.m. (talangă; clopot mic; diverse plante din familia campanulaceelor, Campanula glomerata, Campanula medium, Campanula rapunculus, Campanula patula, Campanula alpina, etc.); clopotar, s.m. (persoană care trage clopotele la biserică; persoană care sună din clopoţel; berbec blînd; indiscret); clopotărie, s.f. (atelierul clopotarului); clopoţi (var. clopoti), vb. (a trage clopotul; a bate clopotul; a divulga, a trîmbiţa); clopotniţă, s.f. (turn de biserică în care sînt instalate clopotele). Din rom. pare a proveni sb. klopotar "miel blînd".

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER