clopotar

clopotar: CLOPOTÁR, clopotari, s.m. 1. Persoană care trage clopotele (1) la biserică. 2. Persoană specializată în fabricarea clopotelor (1). – Clopot + suf. -ar.

Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX '98

CLOPOTÁR s. (prin Transilv.) sfăt. (clopotar la biserică.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

clopotár s. m., pl. clopotári

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CLOPOTÁR clopotari m. Persoană care trage clopotele. /clopot + suf. clopotarar

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

clopot — CLÓPOT, clopote, s.n. 1. Obiect metalic în formă de pară, deschis în partea de jos şi prevăzut în interior cu o limbă mobilă, care, lovindu se de pereţii obiectului, produce sunete caracteristice. ♢ expr. (fam.) A trage clopotele = a) a curta o… … Dicționar Român
sfăt — s. v. clopotar, paracliser, ţârcovnic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime sfăt2, sfeţi, s.m. (reg.) copil de ţigan. Trimis de blaurb, 08.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias