- clonţan
- clonţán, clonţáne, s.n. (reg.) stâncă ascuţită, ţuguiată.Trimis de blaurb, 17.04.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
clonţan
Look at other dictionaries:
cloţ — CLOŢ, cloţuri, s.n. Spărtură, fragment dintr o cărămidă (mai ales de la demolări). – cf. germ. Klotz. Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX 98 cloţ s. n., pl. clóţuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic cloţ1, clóţuri … Dicționar Român
glonţ — GLONŢ, gloanţe, s.n. Mic proiectil de oţel, de aramă sau de plumb, pentru unele arme de foc. ♦ (Adverbial) Extrem de repede. Se duce glonţ. [var.: glónte s.n.] – et. nec. Trimis de gall, 25.10.2007. Sursa: DEX 98 GLONŢ s. 1. v. cartuş. 2.… … Dicționar Român
