- clonc
- CLÓNC1 interj. Cuvânt care imită strigătul cloştii. [var.: clónca interj.] – Onomatopee.Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRMCLONC2, cloncuri, s.n. Instrument cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care sperie peştele, mai ales somnul, şi îl goneşte către plase sau cârlige.Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRMCLONC, (1) interj., (2) cloncuri, s.n. 1. interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul cloştii, ciorii, corbului etc. 2. s.n. Instrument auxiliar de pescuit cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care gonesc peştii spre plase sau cârlige. [var.: clónca interj.] – Onomatopee.Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX '98clonc s. n., pl. clóncuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficclonc (-clonc) interj.Trimis de siveco, 13.07.2007. Sursa: Dicţionar ortograficCLONC interj. (se foloseşte pentru a reda sunetul caracteristic produs de cloşcă). /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCLONC, (1) interj., (2) clóncuri, s.n. clonc (cf. cloc)Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.