cloncăi

cloncăi: CLONCĂÍ, pers. 3 cloncăieşte, vb. IV. intranz. A cloncăni. [prez. ind. pers. 3 şi: clóncăie] – Clonc + suf. -ăi.

Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX '98

cloncăí vb., ind. prez. 3 sg. cloncăiéşte/clóncăie, imperf. 3 sg. cloncăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cloncăiáscă/clóncăie

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Нужна курсовая?

cloc — interj. v. clonc. (onomatop., ca şi cronc, cf. tronc; coincide cu gr. κλώσσω, lat. glocire, fr. glousser, sp. clueca, bg. kločă, germ. klucken etc.; cf. cloşcă … Dicționar Român
cloncăitură — CLONCĂITÚRĂ, cloncăitúri, s.f. Cloncăneală. (cloncăi + suf. tură) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER … Dicționar Român
cloncăni — CLONCĂNÍ, pere. 3 cloncăneşte, vb. IV. intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloşti) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [prez. ind. pers. 3 şi: clóncăne] – Clonc + suf. ăni. Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias