cloc — interj. v. clonc. (onomatop., ca şi cronc, cf. tronc; coincide cu gr. κλώσσω, lat. glocire, fr. glousser, sp. clueca, bg. kločă, germ. klucken etc.; cf. cloşcă … Dicționar Român
cloncănit — CLONCĂNÍT s.n. Faptul de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloşti. – v. cloncăni. Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX 98 CLONCĂNÍT s. cloncănire, (reg.) cloncăt. (cloncănitul găinii.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
cloncan — CLONCÁN, cloncani, s.m. 1. (înv. şi reg.) Nume dat mai multor păsări (corbi, ulii, vulturi) care scot strigăte specifice asemănătoare. 2. Epitet depreciativ dat în trecut unor oameni de vază, unor funcţionari superiori, unor fruntaşi politici. –… … Dicționar Român
cloncănire — CLONCĂNÍRE, cloncăniri, s.f. Acţiunea de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloşti. – v. cloncăni. Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX 98 CLONCĂNÍRE s. v. cloncănit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
ciorăi — ciorăí, pers. 3 sg. ciórăie, vb. IV 1. (reg.; despre ciori, corbi, ţărci şi curci) a cârâi, a croncăni, a cloncăni. 2. (reg.) a certa, a ocărî, a înjura. 3. (reg; despre râuri, pâraie) a curge murmurând, susurând. Trimis de blaurb, 11.04.2006.… … Dicționar Român
cloncaneală — CLONCANEÁLĂ, cloncănéli, s.f. Strigăt caracteristic cloştilor, cotcodăceală. (cloncăni + suf. eală) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER … Dicționar Român
cloncăi — CLONCĂÍ, pers. 3 cloncăieşte, vb. IV. intranz. A cloncăni. [prez. ind. pers. 3 şi: clóncăie] – Clonc + suf. ăi. Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX 98 cloncăí vb … Dicționar Român
cloncănitură — CLONCĂNITÚRĂ, cloncănitúri, s.f. Cloncăneală. (cloncăni + suf. tură) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER … Dicționar Român
