- clocoţel
- CLOCOŢÉL, clocoţei, s.m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia). – cf. c l o c o t.Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX '98CLOCOŢÉL s. (bot.; Clematis integrifolia) (reg.) îndărătnică, luminoasă, mărgea, curpen-scurt, dosnică-vânătă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeclocoţél s. m., pl. clocoţéiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficclocoţél, clocoţéi, s.m. (reg.) 1. plantă ierboasă care creşte prin păşuni şi păduri; mărgea, rutişor. 2. plantă ierboasă care creşte prin locuri joase, umede; curpen scurt, dosnică vânătă, îndărătnică, luminoasă, mărgea.Trimis de blaurb, 17.04.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.