- claritate
- CLARITÁTE s.f. 1. Însuşirea unor obiecte de a fi clare (1); limpezime, puritate. 2. Calitate a sunetelor sau a vocii de a răsuna distinct, precis. 3. Calitate a gândirii, a exprimării, a stilului de a fi clare, desluşite, lămurite. ♢ loc. adv. Cu claritate = cu precizie; clar, limpede, lămurit. – Din lat. claritas, -atis, fr. clarté.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98Claritate ≠ nebulozitate, neclaritate, obscuritateTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCLARITÁTE s. 1. desluşire, limpezime. (claritate a unei imagini.) 2. v. transparenţă. 3. v. seninătate. 4. v. limpezime. 5. evidenţă, pregnanţă. (Se dezvăluie cu claritate.) 6. limpezime, puritate. (claritate glasului.) 7. inteligibilitate, limpezeală, limpezime, (livr.) limpiditate, (fig.) transparenţă. (claritate celor spuse de cineva.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeclaritáte s. f., g.-d. art. clarităţiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCLARITÁTE f. Caracter clar; transparenţă. ♢ Cu claritate limpede; desluşit. /<lat. claritas, claritateatis, fr. clartéTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCLARITÁTE s.f. 1. Însuşirea a ceea ce este clar; limpezime, limpeziciune, puritate. ♦ Calitate a sunetului sau a vocii de a răsuna distinct şi precis. 2. Limpezime în gândire, în vorbire, în expunerea ideilor; expunere pe înţeles. ♢ Cu claritate = cu precizie; clar, limpede. [cf. lat. claritas].Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DNCLARITÁTE s. f. 1. însuşirea a ceea ce este clar; limpezime, puritate. ♢ calitate a sunetului sau a vocii de a răsuna distinct. 2. limpezime în gândire, în vorbire; expunere pe înţeles. (< lat. claritas, fr. clarté)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.