- ciumăfaie
- CIUMĂFÁIE, ciumăfaie, s.f. Plantă erbacee medicinală foarte toxică, cu flori albe şi cu seminţe negre închise într-o capsulă cu ţepi moi; laur (Datura stramonium). [var.: ciumăfái s.n.] – cf. magh. c s u d a f a.Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX '98CIUMĂFÁIE s. (bot.; Datura stramonium) laur, (înv. şi reg.) măslag, (reg.) bolândariţă, bolânzeală, borciu, cornută, faie, măselar, nebuneală, tătulă, turbare, boii-pruncilor, ciuma-fetei, măr-ghimpos, mărul-porcului.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeciumăfáie s. f., art. ciumăfáia, g.-d. art. ciumăfăii; pl. ciumăfăiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCIUMĂF//ÁIE ciumăfaieăi f. Plantă erbacee medicinală, foarte toxică, cu tulpina înaltă şi ramificată, cu flori albe şi frunze ovale, cu fructul capsulă, care se termină la vârf cu un ghimpe; laur. [Sil. -fa-ie] /cf. ung. csudafaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.