- cititor
- CITITÓR, -OÁRE, cititori, -oare, s.m. şi f. 1. (Adesea adjectival) Persoană care citeşte. 2. (În sintagma) Cititor în stele = astrolog. 3. (inform.; în sintagma) Cititor de cartele = dispozitiv periferic care permite introducerea informaţiei după o cartelă perforată într-un sistem de prelucrare automată a datelor; lector. [var.: (pop.) cetitór, -oare s.m. şi f.] – Citi + suf. -tor.Trimis de hai, 30.11.2004. Sursa: DEX '98CITITÓR s. (rar) lector, (înv.) citeţ. (cititor al unei cărţi.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecititór s. m., pl. cititóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCITIT//ÓR1 cititoroáre (cititoróri, cititoroáre) m. şi f. Persoană care citeşte. Rubrica cititororilor. ♢ cititor în (sau de) stele (cititor de zodii) persoană care practică astrologia; astrolog; zodier. /a citi + suf. cititortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCITIT//ÓR2 cititoroáre (cititoróri, cititoroáre) Care citeşte. Public cititor. /a citi + suf. cititortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.