- lector
- LÉCTOR1, -Ă, lectori, -e, s.m. şi f. 1. Grad în unele instituţii de învăţământ superior, mai mare decât asistentul şi mai mic decât conferenţiarul; persoană care are acest grad. 2. Membru al unui lectorat (2). 3. (Ieşit din uz) Persoană care ţinea lecţii sau care conducea seminariile în învăţământul politic, în universităţile populare etc. – Din germ. Lektor.Trimis de ionel_bufu, 21.05.2004. Sursa: DEX '98LÉCTOR2, lectori, s.m. 1. (livr.) Cititor. 2. (inform.) Dispozitiv periferic care permite introducerea informaţiei după o cartelă perforată într-un sistem de prelucrare automată a datelor; cititor de cartelă. – Din fr. lecteur, lat. lector, -oris.Trimis de ionel_bufu, 25.10.2008. Sursa: DEX '98LÉCTOR s. v. cititor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeléctor (grad în învăţământ, cititor) s. m., pl. léctoriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLÉCTOR1 lectoră (lectori, lectore) m. şi f. 1) Persoană care predă un obiect de studiu într-o instituţie de învăţământ superior. 2) Persoană cu grad didactic universitar aflat între cel de asistent şi cel de conferenţiar. /<germ. LektorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXLÉCTOR2 lectori m. rar Persoană care face lecturi; om care citeşte; cititor. /<fr. lecteur, lat. lector, lectororisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXLÉCTOR1, -Ă s.m. şi f. 1. Grad didactic universitar, situat între asistent şi conferenţiar; persoană care deţine acest grad. 2. Membru al unui lectorat (2). 3. Conducător de seminarii în diferite forme de învăţământ politic. [< germ. Lektor].Trimis de LauraGellner, 03.10.2006. Sursa: DNLÉCTOR2, -Ă s.m. şi f. Cititor. ♦ Cel care citeşte cu voce tare unei persoane suferinde. ♦ Cel care citeşte într-o editură manuscrisele predate spre publicare şi referă asupra lor. [cf. fr. lecteur, lat. lector].Trimis de LauraGellner, 03.10.2006. Sursa: DNLÉCTOR1, -Ă s. m. f. 1. grad didactic universitar, între asistent şi conferenţiar; cel care îl deţine. 2. membru al unui lectorat (2). (< germ. Lektor)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNLÉCTOR2, -Ă I. s. m. f. 1. cititor. ♢ cel care citeşte cu voce tare unei persoane suferinde. 2. persoană care citeşte într-o editură manuscrisele predate spre publicare şi referă asupra lor. 3. ajutor al preotului care citea în timpul slujbei textele edificatoare. II. s. n. 1. aparat pentru redarea unor sunete înregistrate. 2. dispozitiv periferic care permite citirea şi introducerea informaţiei de pe o cartelă perforată într-un calculator sau ordinator. (< fr. lecteur, lat. lector)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.