ciripie

CIRIPÍE, ciripii, s.f. (reg.) Sfoară muiată în vopsea (roşie), pe care o întinde dulgherul pentru a trage linii drepte pe scânduri, pe bârne etc. ♢ expr. (A merge sau a se duce, a trage) ca pe ciripie = (a merge sau a se duce, a trage) drept, în linie dreaptă. – Din tc. çirpi.

Trimis de hai, 20.05.2004. Sursa: DEX '98



ciripíe s. f., art. ciripía, g.-d. art. ciripíei; pl. ciripíi, art. ciripíile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ciripíe¹ s.f. sg. (reg. înv.) nisip (negru sau roşu) care se presăra pe foile scrise cu cerneală; părăzel, porozău.

Trimis de blaurb, 12.04.2006. Sursa: DAR



ciripíe (ciripíi), s.f. – Sfoară de dulgher. – var. cerepie, tc. çirp (Şeineanu, II, 134; Meyer 446; Lokotsch 450), cf. alb. tsirip, sb. cirpija.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER