ciorovăi

ciorovăi
CIOROVĂÍ, ciorovăiesc, vb. IV. refl. recipr. (fam.) A se certa cu cineva pentru nimicuri şi fără a-şi spune cuvinte grele; a se ciondăni. – et. nec.
Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX '98

CIOROVĂÍ vb. a se ciondăni, (reg.) a se vergela, (Mold.) a se ciorti, (fam.) a se cârâi, (fig.) a se clănţăni. (Se ciorovăi şi se împacă imediat.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ciorovăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciorovăiésc, imperf. 3 sg. ciorovăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciorovăiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SE CIOROVĂ//Í mă ciorovăiiésc intranz. fam. A se certa uşor pentru lucruri mărunte; a se ciondăni; a se clănţăni. [Sil. -vă-i] /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ciorovăí (-ăésc, ciorovăít), vb. – A se certa, a se lua la bătaie. Creaţie expresivă, cf. sporovăi, ciorobor. Scriban, Arhiva, 1922, 475, îl pune în legătură cu sb. čavarjati "a umbla brambura", care nu se potriveşte nici fonetic, nici semantic. – Der. ciorovăială, s.f. (ceartă, dispută).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • ciorovãí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciorovãiésc, imperf. 3 sg. ciorovãiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciorovãiáscã …   Romanian orthography

  • ciondăni — CIONDĂNÍ, ciondănesc, vb. IV. refl. recipr. (fam.) A se certa cu cineva pentru nimicuri fără a şi spune vorbe grele, a se împunge cu vorba; a se ciorovăi. ♦ tranz. A certa pe cineva în mod repetat sau insistent. – cf. săs. s c h ä n d e n. Trimis …   Dicționar Român

  • clănţăni — CLĂNŢĂNÍ, clănţănesc, vb. IV. intranz. 1. (Despre dinţi) a se ciocni unul de altul cu zgomot şi în mod ritmic (de frig, de frică etc.); (despre fălcile animalelor) a trosni (la vederea sau la devorarea prăzii). 2. A produce un zgomot… …   Dicționar Român

  • sporovăi — SPOROVĂÍ, sporovăiésc, vb. IV. intranz. (pop. şi fam.) A vorbi mult şi fără rost; a flecări, a trăncăni. [var.: (reg.) sporovoí vb. IV] – Probabil contaminare între spori şi ciorovăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPOROVĂÍ …   Dicționar Român

  • bălăbăni — BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) deplasa într o parte şi într alta, adesea cu mişcări legănate, şovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. refl. fig. (fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva… …   Dicționar Român

  • certa — CERTÁ, cert, vb. I. 1. refl. recipr. A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni. ♦ A rupe relaţiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra. ♢ expr. A fi certat cu… …   Dicționar Român

  • ciorti — CIORTÍ vb. v. ciondăni, ciorovăi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ciortí, ciortésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se certa, a se sfădi, a se ciondăni, a se ciorovăi. 2. a fura, a şterpeli, a ciordi, a ciujdi. Trimis de blaurb,… …   Dicționar Român

  • ciomândi — ciomândí vb. IV refl. (reg.) a se certa mai domol; a se ciondăni, a se ciorovăi. Trimis de blaurb, 09.03.2009. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • ciorobor — ciorobór s.m. sg. (reg.) ceartă însoţită de gălăgie; cioandră, ciorovăială, gâlceavă, sfadă. Trimis de blaurb, 11.04.2006. Sursa: DAR  ciorobór s.n. – Larmă, hărmălaie, zarvă. – var. ciorlu morlu, ciorabora. Creaţie expresivă, ca tura vura, hîr… …   Dicționar Român

  • ciorovăială — CIOROVĂIÁLĂ, ciorovăieli, s.f. (fam.) Ceartă uşoară (pentru nimicuri); ciorovăire, ciondăneală. [pr.: vă ia ] – Ciorovăi + suf. eală. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  CIOROVĂIÁLĂ s. ciondăneală, (rar) ciorovăire, (reg.) cioandă, (fam.)… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”