cioran — ciorán ( ni), s.m. – (arg.) Hoţ, borfaş. ţig. čor hoţ , cu suf. an. – Der. ciorănie, s.f. (hoţie); ciordi, vb. (a fura, a şterpeli), din ţig. čor , aorist čordom a fura (Graur, rom., LII, 565; Graur 186; Juilland 162), cf … Dicționar Român
ciordeală — CIORDEÁLĂ, ciordeli, s.f. (fam.) Faptul de a ciordi; şterpeleală, ciordit. – Ciordi + suf. eală. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 CIORDEÁLĂ s. v. furat, furătură, furt, hoţie, pungăşeală, pungăşie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
ciordit — CIORDÍT s.n. (fam.) Faptul de a ciordi; ciordeală, şterpeleală. – v. ciordi. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 ciordít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
cioreca — ciorecá vb. I (reg.) a fura, a şterpeli, a ciordi, a ciujdi, a ciorti. Trimis de blaurb, 11.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
ciorti — CIORTÍ vb. v. ciondăni, ciorovăi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ciortí, ciortésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se certa, a se sfădi, a se ciondăni, a se ciorovăi. 2. a fura, a şterpeli, a ciordi, a ciujdi. Trimis de blaurb,… … Dicționar Român
fura — FURÁ, fur, vb. I. tranz. 1. A şi însuşi pe ascuns sau cu forţa un lucru care aparţine altcuiva; a lua ceva fără nici un drept de la cineva, păgubindu l; a hoţi, a jefui, a prăda. ♢ loc. adj. De furat = care a fost luat prin furt. ♢ expr. Pe… … Dicționar Român
şparli — ŞPARLÍ, sparlesc, vb. IV. tranz. (arg.) A şterpeli, a fura. ♢ expr. A o şparli = a pleca pe neobservate, a o şterge. – et. nec. Trimis de LauraGellner, 02.05.2004. Sursa: DEX 98 ŞPARLÍ vb. v. fura, lua, sustrage. Trimi … Dicționar Român
