- cioran
- ciorán (-ni), s.m. – (arg.) Hoţ, borfaş. ţig. čor "hoţ", cu suf. -an. – Der. ciorănie, s.f. (hoţie); ciordi, vb. (a fura, a şterpeli), din ţig. čor- , aorist čordom "a fura" (Graur, rom., LII, 565; Graur 186; Juilland 162), cf. ţig., sp. chorar "a fura", choruy "a fura" (Besses 64); ciordeală, s.f. (furtişag); ciorditor, s.m. (hoţ); cioreca, vb. (Trans. de Nord, a fura); ciorti, vb. (a fura); ciordăni, vb. (a fura cu pretextul de a veni cu colindul), compunere umoristică de la ciordi cu iordăni, pe care DAR o interpretează numai în sensul ultimului cuvînt. Toţi termenii aparţin argoului. Ciorîng, s.m. (păstor) reprezintă gen. de la acelaşi cuvînt ţig. čorango "de hoţ" (Tiktin; Drăganu, Dacor., VII, 132); der. ciorînglav, s.m. (poreclă dată ţiganilor; plantă nedeterminată), cu o terminaţie greşit identificată, probabil ţig. (Tiktin; DAR; Graur 138); sensul de "plantă" este o confuzie cu ciornoglav, din bg. černoglava "cu capul negru".Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.