- cinătui
- CINĂTUÍ, cinătuiesc, vb. IV. tranz. (reg.; adesea fig.) A curăţa păsări, peşti etc. (de fulgi, de solzi etc.) şi a-i tăia în bucăţi, pentru a pregăti mâncarea – cf. magh. c s i n á l t "pregătit".Trimis de hai, 13.05.2004. Sursa: DEX '98CINĂTUÍ vb. v. jumuli.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecinătuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cinătuiésc, imperf. 3 sg. cinătuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cinătuiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CINĂTU//Í cinătuiiésc tranz. reg. 1) (păsări sau peşte) A curăţa (de pene, de solzi şi de măruntaie) pentru a pune la fiert sau la fript. 2) fam. A bate foarte tare; a stâlci în bătaie. /<ung. csináltTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcinătuí (-uésc, -ít), vb. – 1. A curăţa, a pregăti mîncarea. – 2. A tăia, a face bucăţi. – 3. A omorî. Mag. csinalt "preparat" (DAR), probabil contaminat cu sl. činiti "a aranja."Trimis de blaurb, 06.04.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.