- cină
- CÍNĂ, cine, s.f. Masă de seară; mâncare pregătită pentru această masă – lat. cena.Trimis de hai, 13.05.2004. Sursa: DEX '98cínă s. f., g.-d. art. cínei; pl. cíneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCÍN//Ă cinăe f. 1) Masă luată seara. 2) Mâncare pregătită pentru masa de seară. 3) Timp când se serveşte masa de seară. [G.-D. cinei] /<lat. cenaTrimis de siveco, 29.10.2008. Sursa: NODEXcínă (cíne), s.f. – Masă de seară. – Mr., megl. ţină, istr. cirę. lat. cēna (Puşcariu 362; Candrea-Dens., 341; REW 1806; DAR); cf. it., prov., sp. cena, port. cea. – Der. cinioară, s.f. (ceasul cinei), cf. prînzişor; cuvînt pe care Drăganu, Dacor., III, 693-5 şi DAR îl consideră reprezentant al lat. cinae hora, dar care este un dim. cu suf. -oară, cf. Graur, BL, III, 19.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.