chitui

chitui: CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit². Chit² + suf. -ui.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

chituí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. chituiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CHITU//Í chituiiésc tranz. 1) (geamuri) A lipi cu chit, fixând de rama ferestrei. 2) (suprafeţe, tavane, pereţi) A da cu chit (pentru a face neted). 3) (găuri, crăpături etc.) A astupa cu chit (pentru a nivela cu restul suprafeţei). /chit + suf. chituiui

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CHITUÍ vb. IV. tr. A lipi, a astupa (ceva) cu chit. [P.i. 1,6 -iesc, conj. -iască. / < chitui].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

chit — CHIT1 adv. (fam.; în expr.) A fi chit (cu cineva) = a nu mai datora nimic (cuiva); a nu mai avea de dat (cuiva) nici o socoteală. Chit că... = chiar dacă..., indiferent dacă... – Din fr. quitte. Trimis de valeriu, 27.03.2009. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
chituire — CHITUÍRE, chituiri, s.f. Acţiunea de a chitui. – v. chitui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 chituíre s. f. (sil. tu i ), g. d. art. chituírii; pl. chituíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
chituit — CHITUÍT, Ă, chituiţi, te, adj. Care este lipit, fixat, astupat cu chit2. – v. chitui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 chituít adj. m. (sil. tu i ), pl. chituíţi; f. sg. chituítă … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias