- chit
- CHIT1 adv. (fam.; în expr.) A fi chit (cu cineva) = a nu mai datora nimic (cuiva); a nu mai avea de dat (cuiva) nici o socoteală. Chit că... = chiar dacă..., indiferent dacă... – Din fr. quitte.Trimis de valeriu, 27.03.2009. Sursa: DEX '98CHIT2 s.n. Pastă formată dintr-un praf mineral şi un lichid vâscos (ulei de in, glicerină etc.), care se întăreşte în contact cu aerul şi e folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn sau în zid etc. – Din germ. Kitt.Trimis de valeriu, 27.03.2009. Sursa: DEX '98CHIT3, chiţi, s.m. (zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ.Trimis de valeriu, 27.03.2009. Sursa: DEX '98CHIT s. v. balenă.Trimis de siveco, 27.03.2009. Sursa: SinonimeCHÍTUL s. art. v. balena.Trimis de siveco, 27.03.2009. Sursa: Sinonimechit adv.Trimis de siveco, 27.03.2009. Sursa: Dicţionar ortograficchit (zool.) s. m., pl. chiţiTrimis de siveco, 27.03.2009. Sursa: Dicţionar ortograficchit (pastă) s. n., pl. chíturiTrimis de siveco, 27.03.2009. Sursa: Dicţionar ortograficCHIT1 adv. pop. : A fi chit cu cineva a se achita cu cineva. chit că... cu toate că... /<fr. quitteTrimis de siveco, 27.03.2009. Sursa: NODEXCHIT2 chituri n. Pastă formată dintr-un amestec de praf mineral şi un aglomerant care se întăreşte la aer, având diferite întrebuinţări în construcţii (la fixarea geamurilor în cercevele, pentru astuparea găurilor din lemn în vederea vopsirii). /<germ. KittTrimis de siveco, 27.03.2009. Sursa: NODEXCHIT2 s.n. chit (din germ. Kitt < v. germ. de sus kuti < indoeurop. *guetu- = răşină, prin interm. lat. bitūmen = asfalt (1.)) [et. WDW]Trimis de tavi, 27.03.2009. Sursa: NeoficialCHIT s.n. Pastă rezultată din amestecul unei pulberi metalice cu ulei de in, glicerină etc., întrebuinţată la lipitul geamurilor la cercevele, la astuparea găurilor etc. [pl. -turi. / < germ. Kitt, cf. kitten – a lipi].Trimis de LauraGellner, 27.03.2009. Sursa: DNCHIT adv. (Franţuzism) Achitat, plătit. ♢ (fam.) A fi chit (cu cineva) = a-şi fi plătit o datorie faţă de cineva. [< fr. quitte].Trimis de LauraGellner, 27.03.2009. Sursa: DNchit2, chíturi, s.n. (reg.) suman (negru sau alb), ţundră.Trimis de blaurb, 27.03.2009. Sursa: DARchit adv. – Liber, în pace. fr. quitte. Se întîlneşte cu dubletele cfit şi fit, care redau pronunţarea germ. quitt. – Der. (de la cfit) cfitui, vb. (a rezolva probleme; a fi liniştit). Forma chitui se aude mai puţin, fiind înlocuită prin achita. După Sanzewitsch 201, cfitui vine din rus. kvitovatĭ.Trimis de blaurb, 27.03.2009. Sursa: DERchit (-ţi), s.m. – Balenă, cetaceu. ngr. ϰñτος, în parte prin intermediul sl. kitŭ (Murnu 13; cf. Vasmer, gr., 78). sec. XVI.Trimis de blaurb, 27.03.2009. Sursa: DERchit s.n. – Pastă formată dintr-un praf mineral şi un lichid vîscos. germ. Kitt. sec. XIX. – Der. chitui, vb. (a lipi cu chit).Trimis de blaurb, 27.03.2009. Sursa: DERchit (-te), s.n. – Mantou, palton. germ. Kittel (DAR). În Trans. de Nord.Trimis de blaurb, 27.03.2009. Sursa: DERCHIT1 adv. (fam.) a fi chit (cu cineva) = a-şi fi plătit o datorie faţă de cineva. (< fr. quitte)Trimis de raduborza, 27.03.2009. Sursa: MDNCHIT2 s. n. pastă dintr-un amestec de pulberi metalice cu ulei de in, glicerină etc., folosită la lipitul geamurilor etc. (< germ. Kitt)Trimis de raduborza, 27.03.2009. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.