chiorî

CHIORÎ, chiorăsc, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. A-şi pierde sau a face pe cineva să-şi piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească cuiva vederea sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (reg.) A orbi. ♦ tranz. fig. A încerca să înşele sau a înşela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. refl. (fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. intranz. fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CHIORÎ vb. v. holba.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



CHIORÎ vb. v. ochi, orbi, ţinti, viza.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



chiorî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chiorăsc, imperf. 3 sg. chiorá; conj. prez. 3 sg. şi pl. chioráscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A CHIOR//Î́ chiorîăsc 1. intranz. 1) A-şi pierde un ochi; a deveni chior. 2) A vedea slab (temporar). 3) (despre surse de lumină) A răspândi o lumină slabă. 2. tranz. 1) A face să-şi piardă un ochi; a face să devină chior. 2) A face să vadă slab (temporar). 3) fig. (persoane) A încerca să înşele. /Din chior

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE CHIOR//Î mă chiorîăsc intranz. A se uita cu atenţie şi cu prea multă curiozitate. /Din chior

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX