chior

CHIOR, CHIOÁRĂ, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; căruia îi lipseşte un ochi. 2. (reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Saşiu. 5. fig. (Despre surse de lumină) Care dă o lumină slabă, insuficientă; (despre lumină) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina străbate cu greu, care este prea mic sau (în parte) astupat. 6. (În expr.) Apă chioară = a) nume dat în ironie unor alimente lichide sau unor băuturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de conţinut. A nu avea para chioară sau (rar, substantivat) a nu avea chioară în pungă = a nu avea nici un ban. – Din tc. kör.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CHIOR adj. v. chiorâş, cruciş, încrucişat, pieziş, saşiu, sărac, slab, strabic.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



CHIOR adj., s. (înv. şi pop.) ponivos. (Om chior.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



CHIOR adj., s. v. nevăzător, orb.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



CHIOR s. v. gazorniţă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



chior adj. m., pl. chiori; f. sg. chioáră, pl. chioáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CHIOR chioáră (chiori, chioáre) şi substantival 1) Care vede numai cu un ochi; care are numai un ochi teafăr. 2) reg. Care nu vede deloc; orb. ♢ A da chior peste cineva a se lovi de cineva. 3) Care vede rău la distanţă; miop. 4) Care se uită cruciş; saşiu. 5) fig. (despre surse de lumină) Care nu dă lumină suficientă. 6) (despre lumină) Care nu luminează bine; slab. 7): Apă chioară a) mâncare sau băutură rară şi fără nici un gust; b) vorbărie goală. A nu avea para chioară a nu avea nici un ban. /<turc. kör

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



chiór (chioáră), adj. – 1. Care vede numai cu un ochi. – 2. Saşiu. – 3. Miop. – 4. Opac, care dă o lumină slabă. – 5. (arg.) As, carte de joc cu numărul unu. – 6. (arg.) Sărac, nevoiaş. – Mr., megl. chior. tc. kör "orb" (Roesler 596; Miklosich, Türk. Elem., II, 111; Berneker 680; Şeineanu, II, 114; Meyer 140; Lokotsch 1207); cf. alb. kjor, sb. cór, şi de asemenea alb. göre "nenorocit". Nu circulă în Trans. (cf. ALR, I, 57). Pentru expresia apă chioară, cf. chiar. Dubletul ceur (saşiu), care circulă în Banat şi pe care Creţu 312 îl deriva din lat. caeculus, reprezintă sb. cór. Der. chioară, s.f. (para), în loc de para chioară (s-a spus despre monedele găurite, care încetau să mai aibă valoare de circulaţie); chiorî, vb. (a scoate un ochi; a orbi, a-şi pierde vederea; a se uita saşiu; a indica); chiorie, s.f. (defectul de a fi saşiu; miopie); chiorilă, s.m. (poreclă pentru miopi); chiorîş, adv. (cu un singur ochi, închizînd un ochi; pieziş; orbeşte, fără să se uite).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



chiór interj. – Imită mai multe zgomote, cum sînt chiorăiala sau strigătul curcanului. – var. ghior. Creaţie spontană, cf. bîr, mîr, mor, hor, hîr. – Der. chiorăi (var. ghiorăi, chiorcă(n)i, chercă(n)i, cherăi, Trans., corăi,) vb. (despre curcani, a croncăni; despre maţe, a chiorăi); chirăi (var. cherăi, chirlăi), vb. (despre găini, a cotcodăci; despre greieri, a cînta; a ţipa, a striga); cherlăi, vb. (rar, a lătra), cuvînt care ne apare numai la Brătescu-Voineşti şi care indică o contaminare cu chelălăi; chiorăială (var. ghiorăială, chiorăit, chiorăitură, ghiorăitură), s.f. (zgomot produs de intestine); chiric, s.m. (Trans., greiere; copil), ultimul sens explicabil prin ideea de "care ţipă mult"; ghiorlan, s.m. (şobolan; golan), cu acelaşi semantism ca termenul anterior, cf. Philippide, Principii, 150 şi Spitzer, Dacor., IV, 652-4 (după ipoteza greşită a lui Lacea, Dacor., III, 751, din săs. Jórlänk "oaie de un an"); închiorcoşa, vb. refl. (a-şi roti coada curcanul; a privi cu dispreţ, a se înfuria), cuvînt care pare a se explica printr-un joc foarte frecvent între băieţi, care constă în a imita cuvîntul chior în jurul unui curcan, pentru a-l stîrni şi a-l obliga să-şi rotească îndată coada (după DAR şi Candrea, origine necunoscută; Scriban îl pune în legătură cu mag. körleni "a învîrti"). Pentru var. ghiorhăi, cf. Iordan, BF, VII, 280.

Trimis de blaurb, 29.03.2007. Sursa: DER