prodig — PRODÍG, Ă, prodigi, ge, adj. (livr.) Risipitor, cheltuitor. – Din fr. prodigue, lat. prodigus. Trimis de oprocopiuc, 19.04.2004. Sursa: DEX 98 PRODÍG adj., s. v. cheltuitor, risipitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
risipitor — RISIPITÓR, OÁRE, risipitori, oare, adj. 1. Care îşi risipeşte averea, bunurile; cheltuitor. 2. (înv.) Care produce ruină; nimicitor, distrugător. – Risipi + suf. tor. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Risipitor ≠ avar, econom,… … Dicționar Român
prădător — PRĂDĂTÓR, OÁRE, prădători, oare, s.m. şi f. 1. (Rar) Persoană care pradă, care jefuieşte; jefuitor; hoţ. 2. (reg.) Om risipitor, cheltuitor. – Prăda + suf. ător. Trimis de oprocopiuc, 05.04.2004. Sursa: DEX 98 PRĂDĂTÓR adj., s. v. cheltuitor,… … Dicționar Român
avar — AVÁR1, Ă, avari, e adj., s.m. şi f. (Om) zgârcit. – Din fr. avare, lat. avarus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AVÁR2, Ă, avari, e, s.m. şi f., adj … Dicționar Român
buzunar — BUZUNÁR, buzunare, s.n. Un fel de pungă interioară cusută la haine, în care se ţin lucruri mărunte. ♢ loc. adj. De buzunar = care se poartă în buzunar: p. ext. de format sau de proporţii mici; de valoare redusă. Ediţie de buzunar. ♢ expr. A fi… … Dicționar Român
casier — CASIÉR, Ă, casieri, e, s.m. şi f. Persoană care are în sarcina sa casa de bani, distribuirea şi încasarea banilor şi păstrarea hârtiilor de valoare într o întreprindere sau într o instituţie. [pr.: si er] – Din it. cassiere. Trimis de valeriu, 28 … Dicționar Român
cheltui — CHELTUÍ, cheltuiesc, vb. IV. tranz. 1. A da o sumă de bani pentru a cumpăra sau a plăti ceva, pentru a ajuta pe cineva etc.; (peior.) a risipi, a irosi banii pe ceva, cu cineva etc. 2. A consuma, a folosi energie, timp etc. – Din magh. költeni.… … Dicționar Român
cheltuielnic — CHELTUIÉLNIC adj., s. v. cheltuitor, risipitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
econom — ECONÓM, OÁMĂ, economi, oame, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care face economii, care cheltuieşte cu cumpătare; strângător, adunător, cumpătat. ♦ (peior.) Zgârcit. 2. s.m. şi f. (În trecut) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituţii, a averii … Dicționar Român
istrăvi — ISTRĂVÍ vb. v. irosi, pierde, risipi. Trimis de siveco, 25.10.2008. Sursa: Sinonime istrăví ( vésc, ít), vb. – A cheltui fără rost, a risipi, a irosi, a toca banii. sl. sŭtraviti (Cihac, II, 151; Tiktin; DAR). Probabil a influenţat asupra… … Dicționar Român
