- econom
- ECONÓM, -OÁMĂ, economi, -oame, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care face economii, care cheltuieşte cu cumpătare; strângător, adunător, cumpătat. ♦ (peior.) Zgârcit. 2. s.m. şi f. (În trecut) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituţii, a averii cuiva etc.; administrator. ♦ Îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri. – Din fr. économe.Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX '98Econom ≠ cheltuitor, irositor, risipitor, neeconom, nestrângătorTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeECONÓM adj. adunător, cruţător, păstrător, strângător, (înv. şi reg.) scump, (reg.) păstrielnic, (fig.) strâns. (Om econom.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeeconóm adj. m., s. m., pl. económi; f. sg. econoámă, pl. econoámeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficECON//ÓM economoámă (economómi, economoáme) 1) Care cheltuieşte cu măsură; care face economii. 2) depr. Care face economii exagerate evitând consumul chiar pentru cele mai stricte necesităţi. /<fr. économe, ngr. oikonomosTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXECONÓM, -OÁMĂ s.m. şi f. Îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri; iconom. ♦ Administrator. [cf. fr. économe, ngr. oikonomos].Trimis de LauraGellner, 24.01.2007. Sursa: DNeconóm (económi), s.m. – 1. Administrator. – 2. Călugăr care administrează veniturile unei mănăstiriri. – 3. (adj.) Care face economii, strîngător. – var. iconom (sensul 2). ngr. οἰϰόνομος; sensul 3, prin intermediul fr. économe. – Der. economisi (var. iconomisi), vb. (a face economii), din ngr. οἰϰονομώ, aorist οἰϰονόμησα, cf. sp. economizar, fr. économiser; şi din fr. economat, s.n.; economic, adj.; economie, s.f.; economist, s.m.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERECONÓM, -OÁMĂ I. adj. 1. care păstrează, care face economii. 2. cumpătat. II. s. m. f. (în trecut) îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri. (< fr. économe)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
