ceucuţă — CEUCÚŢĂ, ceucuţe, s.f. Diminutiv al lui ceucă. – Ceucă + suf. uţă. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 ceucúţă s. f. (sil. ceu ), g. d. art. ceucúţei; pl. ceucúţe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
stăncuţă — STĂNCÚŢĂ, stăncuţe, s.f. Pasăre de culoare neagră cenuşie, cu ciocul şi picioarele negre, mai mică decât cioara; stancă, ceucă (Coloeus monedula). – Stancă + suf. uţă. Trimis de RACAI, 04.11.2008. Sursa: DEX 98 STĂNCÚŢĂ s. (ornit.; Coloeus… … Dicționar Român
cioacă — CIOÁCĂ, cioace, s.f. 1. Fiecare dintre cele două console orizontale ale războiului de ţesut, fixate pe stâlpii din mijloc şi pe care se sprijină vatalele. 2. (arg.) Balivernă. ♢ expr. (fam.) A se ţine de cioace = a se ţine de glume, de şmecherii … Dicționar Român
cioaică — CIOÁICĂ s. v. ceucă, stancă, stăncuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
cioarăgulerată — CIOARĂGULERÁTĂ s. v. ceucă, stancă, stăn cuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
ciochiţă — CIOCHÍŢĂ s. v. ceucă, stancă, stăncuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
ciorică — CIORÍCĂ s. v. ceucă, stancă, stăncuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
ciovică — CIOVÍCĂ, ciovici, s.f. 1. Pasăre cu pene măslinii, albe sau gălbui pe guşă cu coada ca de rândunică, care trăieşte prin lagunele de lângă mare (Glareola pratincola). 2. (reg.) Nagâţ. [var.: ciovlícă s.f.] – Formaţie onomatopeică. Trimis de hai,… … Dicționar Român
crancău — s. v. ceucă, corb, crainic, mesager, sol, stancă, stăncuţă, trimis, vestitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime crancău, crancăi, s.m. (reg.) 1. specie de cioară. 2. ştrengar, vagabond. Trimis de blaurb, 28.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
lisarcă — LISÁRCĂ s. v. ceucă, stancă, stăncuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român