ceucuţă

CEUCÚŢĂ, ceucuţe, s.f. Diminutiv al lui ceucă. – Ceucă + suf. -uţă.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98



ceucúţă s. f. (sil. ceu-), g.-d. art. ceucúţei; pl. ceucúţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic