cetăţean

cetăţean
CETĂŢEÁN, -Ă, cetăţeni, -e, s.m. şi f. Locuitor al unui stat, care se bucură de drepturi civile şi politice şi care are anumite obligaţii faţă de acel stat. ♦ (La vocativ) Termen oficial de adresare; cuvânt cu care ne adresăm unei persoane al cărei nume nu-l cunoaştem. – Cetate + suf. -ean.
Trimis de valeriu, 06.04.2009. Sursa: DEX '98

CETĂŢEÁN s. (jur.) supus. (cetăţean al unui stat.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

CETĂŢEÁN s. v. orăşean, târgoveţ.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cetăţeán s. m., voc. cetăţéne; pl. cetăţéni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CETĂŢ//EÁN cetăţeaneánă (cetăţeanéni, cetăţeanéne) m. şi f. 1) Persoană care face parte din populaţia stabilă a unui stat, având toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege. cetăţean cu drepturi egale. 2) fam. Persoană considerată ca unitate particulară distinctă faţă de alte persoane; individ; ins. /cetate + suf. cetăţeanean
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • cetăţenie — CETĂŢENÍE s.f. Condiţia juridică de cetăţean, situaţia de cetăţean. – Cetăţean + suf. ie. Trimis de valeriu, 11.02.2009. Sursa: DEX 98  CETĂŢENÍE s. (jur.) supuşenie, (impr.) naţionalitate. (cetăţenie unei persoane.) Trimis de siveco, 19.02.2008 …   Dicționar Român

  • concetăţean — CONCETĂŢEÁN, Ă, concetăţeni, e, s.m. şi f. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din acelaşi stat sau din acelaşi oraş cu ea. – Con1 + cetăţean (după fr. concitoyen). Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  CONCETĂŢEÁN s. v …   Dicționar Român

  • ostracism — OSTRACÍSM s.n. 1. Formă de judecată a adunării poporului, în vechea Atena, prin care un cetăţean, considerat primejdios pentru libertatea şi securitatea regimului, era exilat temporar. 2. Persecuţie, ostracizare. – Din fr. ostracisme. Trimis de… …   Dicționar Român

  • încetăţeni — ÎNCETĂŢENÍ, încetăţenesc, vb. IV. 1. tranz. A acorda cuiva o cetăţenie; a indigena. 2. refl. fig. A se înrădăcina, a se statornici. – În + cetăţean. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNCETĂŢENÍ vb. v. statornici. Trimis de siveco, 13 …   Dicționar Român

  • cetate — CETÁTE, cetăţi, s.f. 1. Loc întărit printr un sistem de fortificaţii; fortăreaţă. ♦ Oraş sau cartier al unui oraş care reprezintă o unitate cu caracteristici speciale. Cetate universitară. ♦ Nume dat cartierului mai vechi al unui oraş în care a… …   Dicționar Român

  • cetăţenesc — CETĂŢENÉSC, EÁSCĂ, cetăţeneşti, adj. De cetăţean, al cetăţenilor; civic. – Cetăţean + suf. esc. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CETĂŢENÉSC adj. civic, civil, (înv.) politicesc. (Drepturi cetăţenesceşti.) Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • civism — CIVÍSM s.n. (livr.) Atitudine, zel, devotament de care dă dovadă un bun cetăţean. – Din fr. civisme. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98  CIVÍSM s. v. patriotism. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  civísm s. n …   Dicționar Român

  • jurat — JURÁT1, juraţi, s.m. (În unele state) Cetăţean ales să ia parte la judecarea unor procese penale şi uneori a unor procese civile; jur1. ♢ Curte cu juraţi = curte cu juri. – Din fr. juré, lat. juratus. Trimis de cata, 03.03.2002. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • naturaliza — NATURALIZÁ, naturalizez, vb. I. 1. tranz. A acorda unui străin cetăţenia statului în care locuieşte. ♦ refl. (Despre străini) A obţine dreptul de cetăţean al statului în care locuieşte. 2. tranz. fact. şi refl. A (se) adapta într un mediu nou,… …   Dicționar Român

  • patrie — PÁTRIE, patrii, s.f. 1. Mediu politic, social şi cultural în care îşi desfăşoară viaţa şi lupta fiecare popor; teritoriu locuit de un popor; ţară în care s a născut cineva şi al cărei cetăţean este. ♢ Patrie mamă (sau mumă) = ţară din care s a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”