cegă

CÉGĂ, cegi s.f. Peşte de apă dulce cu botul lung şi ascuţit, având o serie de discuri osoase pe spate şi pe laturi (Acipenser ruthenus). – Din scr. čega.

Trimis de ana_zecheru, 30.05.2002. Sursa: DEX '98



cégă s. f., g.-d. art. cégii; pl. cegi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CÉGĂ cegi f. Peşte dulcicol cu botul alungit şi cu o serie de plăci osoase pe laturi, preţuit pentru carnea lui. [G.-D. cegii] /<sb. ţiga

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CÉGĂ, cegi, s.f. Peşte din fam. acipenseridae (sturioni), un sturion mai mic, de 60-80 cm şi 6-7 kg, caracterizat prin botul lung, ascuţit şi întors în sus, cu mustăţi ca nişte franjuri, adaptat la viaţa în apele dulci aferente Mării Negre şi Mării Caspice; oferă icre negre cu bob mic, de culoare cenuşie-verzuie; se comercializează în Occident ca sterlet (Acipenser ruthenus). – v. sturion.

Trimis de gal, 13.09.2007. Sursa: DGE



cégă (-gi), s.f. – Varietate de sturion de Dunăre (Acipenser ruthenus). – var. Cigă. Origine incertă. Există şi în sb. čiga, kèčika, pol. czeczuga, mag. csuka, kecsege, bg. čiga, fără a se putea preciza care îi este provenienţa. – Der. cegarniţă, s.f. (vîrşă (vârşă)). cf. căciugă.

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER