ceh

CEH, -Ă, cehi, -e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Cehiei sau este originară de acolo. 2. adj. Care aparţine Cehiei sau populaţiei ei, privitor la Cehia sau la populaţia ei; cehesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de cehi (1), făcând parte din ramura apuseană a limbilor slave. – Din ceh. čech. cf. sl. c ĕ h ŭ .

Trimis de valeriu, 31.07.2004. Sursa: DEX '98



CEH adj. cehesc. (Populaţie ceh.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



ceh s. m., adj. m., pl. cehi; f. sg. céhă, pl. céhe

Trimis de siveco, 24.02.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



CEH¹ cehă (cehi, cehe) m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Cehiei sau este originară din Cehia. /<ceh. ţech

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CEH² cehă (cehi, cehe) Care aparţine Cehiei sau populaţiei ei; din Cehia. /<ceh. ţech

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ceh (céhi), s.m. – Locuitor al Cehiei. sl. čechŭ; în vechime, cu pl. ceşi. – Der. cehesc (var. ceşesc), adj. (ceh).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



CEH, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Cehia. ♢ (s. f.) limbă din ramura apuseană a limbilor slave, vorbită de cehi. (< germ. tschechisch)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN