ceaţă

ceaţă
CEÁŢĂ, ceţuri, s.f. 1. Particule de apă rezultate din vaporizarea apei de pe pământ, aflate în suspensie în atmosferă, la suprafaţa solului, şi care îngreuiază vizibilitatea; negură, pâclă. 2. (impr.) Aburii care se condensează pe o sticlă, pe o suprafaţă netedă. – lat. caecia (< caecus "orb").
Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

CEÁŢĂ s. (met.) negură, pâclă, (pop.) negureală, negureaţă, (reg.) buracă, (prin Transilv.) buştină, (prin Mold.) mocirlă, (înv.) mâglă. (Era o ceaţă de nu vedeai la doi paşi.)
Trimis de siveco, 18.02.2009. Sursa: Sinonime

ceáţă s. f., g.-d. art. céţii; pl. céţuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CEÁŢĂ céţuri f. 1) Fenomen meteorologic care constă dintr-o aglomeraţie de particule de apă, ce plutesc în atmosferă (reducând vizibilitatea). ♢ A vedea ca prin ceaţă a nu vedea limpede. 2) fig. rar Abureală apărută pe o sticlă. [G.-D. ceţii; Sil. cea-ţă] /<lat. caecia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ceáţă (céţuri), s.f. – 1. (înv.) Nor, negură, albeaţă care întunecă vederea. – 2. Negură, pîclă. – 3. Praf care acoperă unele fructe proaspete. lat. vulgar. *caecia "albeaţă a ochiului" de la caecus "orb" (Puşcariu, Conv. lit., XXXVII, 598; Densusianu, rom., XXXIII, 74; Puşcariu 359; Candrea-Dens., 308; Densusianu, Hlr., 158; REW 1467; Iordan, Dift., 45; DAR). Der. de la caecus, întrevăzută încă de autorii Lexiconului de la Buda, se bazează după Creţu 313 pe un der. *caecitia. Cihac, II, 47, se gîndea la rus. čad "fum", opinie acceptată de Weigand, BA, III, 108 (‹ bg. čadica), în ciuda probabilităţii sale reduse. – Der. ceţos, adj. (cu ceaţă); ceţoşa (var. înceţoşa, ceţui), vb. (a se lăsa ceaţă; a (se) împăienjeni vederea).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • ceată — CEÁTĂ, cete, s.f. 1. Grup (neorganizat) de oameni, adunaţi de obicei în vederea unui scop comun. ♦ (Urmat de determinări) Grămadă de animale (de acelaşi fel). 2. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Grup de organizare specială,… …   Dicționar Român

  • ceata — s. f. 1.  [Informal] Boa ceia. 2. Ceia abundante …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • ceátã — s. f., g. d. art. cétei; pl. céte …   Romanian orthography

  • ceáţã — s. f., g. d. art. céţii; pl. céţuri …   Romanian orthography

  • Mircea Florian (musician) — Mircea Florian Also known as Florian din Transilvania M. A. N. Florian FloriMan Born December 5, 1949 (1949 12 05) (age 61) Satu Mare, Romania Genres Folk revival, f …   Wikipedia

  • ceţos — CEŢÓS, OÁSĂ, ceţoşi, oase, adj. Cu ceaţă, plin de ceaţă, întunecat de ceaţă. – Ceaţă + suf. os. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Ceţos ≠ limpede, clar, lămurit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  CEŢÓS adj. (met.)… …   Dicționar Român

  • bandă — BÁNDĂ1, bande, s.f. 1. Ceată, grup de răufăcători care acţionează sub conducerea unui şef. ♦ (Glumeţ) Grup de prieteni. 2. (înv.) Ceată de soldaţi aflaţi sub aceeaşi bandieră. 3. Trupă de muzicanţi, fanfară, taraf de lăutari. – Din fr. bande,… …   Dicționar Român

  • negură — NÉGURĂ, neguri, s.f. 1. Ceaţă densă care se formează îndeosebi dimineaţa şi seara, reducând mult vizibilitatea; negureală. ♦ Întuneric, beznă; obscuritate. 2. fig. (Rar) Mulţime, cantitate, număr mare, imens de fiinţe sau de lucruri. O negură de… …   Dicționar Român

  • smog — s.n. Ceaţă deasă, amestecată cu fum şi cu praf industrial, formată în regiunile industrializate sau în marile oraşe, cu efecte dăunătoare asupra sănătăţii populaţiei. – Din engl. smog. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  smog s. n.… …   Dicționar Român

  • bură — BÚRĂ s.f. Ploaie măruntă şi deasă (însoţită de ceaţă); burniţă, burniţeală, buroaică, – cf. scr. b u r a. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  BÚRĂ s. v. burniţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  BÚRĂ s. v. chiciură,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”