negură

NÉGURĂ, neguri, s.f. 1. Ceaţă densă care se formează îndeosebi dimineaţa şi seara, reducând mult vizibilitatea; negureală. ♦ Întuneric, beznă; obscuritate. 2. fig. (Rar) Mulţime, cantitate, număr mare, imens de fiinţe sau de lucruri. O negură de lăcuste. – Din lat. nebula.

Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98



NÉGURĂ s. 1. v. ceaţă. 2. v. beznă.

Trimis de siveco, 18.09.2008. Sursa: Sinonime



NÉGURĂ s. v. inexistenţă, neant, nefiinţă, nimic.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



négură s. f., g.-d. art. négurii; pl. néguri

Trimis de siveco, 24.02.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



NÉGUR//Ă negurăi f. 1) Ceaţă deasă care se formează dimineaţa, reducând vizibilitatea. 2) fig. Cantitate mare (de fiinţe sau lucruri); mulţime nenumărată. /<lat. nebula

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



négură (néguri), s.f. – Ceaţă. – Mr. negură. lat. nĕbŭla (Puşcariu 1168; Candrea-Dens., 1222; REW 5865), cf. it. nebbia, prov. neula, sp. niebla, port. nevoa, alb. negulj. Pentru schimbul b › g, cf. nivit › ninguit (cu infix nazal) sau naevus › neg, rubus › rug. Explicaţia plecînd de la lat. *nigrula (Candrea, Éléments, 5) nu e probabilă. – Der. (î)negura, vb. (a se înceţoşa, a se întuneca; a se încrunta); negureală, s.f. (ceaţă); neguros, adj. (ceţos, întunecos).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER