- carâmb
- CARẤMB, carâmbi, s.m. 1. Parte a cizmei care îmbracă pulpa piciorului de la genunchi până la gleznă. 2. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei, în care intră spetezele carului. 3. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai scării, în care intră fusceii. – lat. *calamulus < calamus "trestie, arc, prăjină").Trimis de valeriu, 14.07.2004. Sursa: DEX '98CARÂMB s. 1. tureatcă, (reg.) tureac, (prin Munt. şi Olt.) saftian. (carâmb al cizmei.) 2. (tehn.) (reg.) draghină, drăghinar, drug, loitret, sulete, (Transilv. şi prin Ban.) sul. (carâmb la loitra căruţei.) 3. (reg.) margine, mărginar. (carâmb la o scară, în care intră fusceii.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCARÂMB s. v. loitră.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecarâmb s. m., pl. carâmbiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCARÂMB carâmbi m. 1) rar Parte a cizmei care acoperă piciorul de la gleznă până la genunchi; tureatcă. 2) Fiecare dintre cele două bare paralele ale loitrei. 3) Fiecare dintre cele două bare paralele ale scării. /<lat. calamulusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.