drug

drug
DRUG, (1, 2) drugi, s.m., (3) druguri, s.n. 1. s.m. Bară de fier sau de lemn având diverse întrebuinţări (în lucrări de construcţii). ♦ (înv.) Lingou. 2. s.m. Fiecare dintre cele două lemne groase, sprijinite pe câte două picioare, care alcătuiesc patul sau corpul războiului de ţesut manual. 3. s.n. Punct de broderie asemănător cu festonul, prin care se obţin pe cusătură linii (dese şi) pline. – Din scr. drug.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DRUG s. 1. bară. (Un drug de fier.) 2. (reg.) rudă. (Un drug de stejar.) 3. v. pârghie. 4. v. broască.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

DRUG s. v. bară, carâmb, ceafă, cerbice, lingou.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

drug (bară, parte a războiului de ţesut) s. m., pl. drugi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

drug (broderie) s. n., pl. drúguri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DRU//G druggi m. 1) Bară (groasă) de fier sau de lemn folosită, mai ales, în contrucţii. 2) Fiecare din cele două tălpi ale războiului de ţesut cu ajutorul cărora se ridică şi se coboară iţele; tălpig. /<sb. drug
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

drug (-gi), s.m. – 1. Par, bîtă, bară. – 2. Loitre de car. – 3. Bîrnă în general. – 4. Ştiulete de porumb. – var. (Mold.) druc. sl. drǫgŭ, probabil prin intermediul v. sb. şi sb. drug (Cihac, II, 102; Skok 68), cf. drîng (drâng), var. din rut. druk. – Der. drugă, s.f. (băţ; fus; fir tors; ştiulete de porumb), cf. sb. druga, bg. deruga (› mr., megl. drugà, ngr. δροῦγα, alb. drugë); dîrg, s.m. (ciocan de lemn folosit de zidari); drughineaţă, s.f. (Mold., băţ); drugălău, s.m. (Munt., ştiulete); drugăleaţă, s.f. (fus); drughineaţă, s.f. (Mold., băţ, par); drăgare, s.f. (grinda principală); îndruga, vb. (a ţese urzeala; a ţese gros; a vorbi prea mult, a pălăvrăgi); îndrugătură, s.f. (cantitate de lînă toarsă).
Trimis de blaurb, 14.08.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат
Synonyms:
, , , , / , , , / , / ,


Look at other dictionaries:

  • drug — [drʌg] noun [countable] 1. a medicine or substance for making medicines; = PHARMACEUTICAL: • a drug used in the treatment of cancer • a drugs company ˌover the ˈcounter ˌdrug abbreviation OTC drug …   Financial and business terms

  • drug — drug·gery; drug·get; drug·gist; drug·gist·er; drug; drug·less; an·ti·drug; drug·gie; drug·gy; drug·ola; mul·ti·drug; poly·drug; …   English syllables

  • Drug — Drug, n. [F. drogue, prob. fr. D. droog; akin to E. dry; thus orig., dry substance, hers, plants, or wares. See {Dry}.] 1. Any animal, vegetable, or mineral substance used in the composition of medicines. [1913 Webster] Whence merchants bring… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • drug — drȗg m <V drȗže, N mn drȕgovi/drȗzi jez. knjiž.> DEFINICIJA 1. osoba vezana s kim prijateljstvom, solidarnošću i kolegijalnim odnosima [dobar drug]; drugar 2. onaj koji je ravan [školski drug]; drugar, parnjak 3. a. riječ za oslovljavanje u …   Hrvatski jezični portal

  • drug — n Drug, medicinal, pharmaceutical, biologic, simple are comparable when they denote a substance used by it self or in a mixture with other substances for the treatment of or in the diagnosis of disease. Drug is the ordinary comprehensive term in… …   New Dictionary of Synonyms

  • drug — [drug] n. [ME drogge < OFr drogue < ? LowG drooge (fat), dry (cask), the adj. mistaken as the name of the contents: see DRY] 1. any substance used as a medicine or as an ingredient in a medicine which kills or inactivates germs, or affects… …   English World dictionary

  • drug — I noun alterant, analgesic, anesthetic, anesthetic agent, anodyne, antibiotic, chemical substance, curative preparation, medical preparation, medicament, medicamentum, medication, medicinal component, medicinal ingredient, narcotic preparation,… …   Law dictionary

  • Drug — Drug, v. t. 1. To affect or season with drugs or ingredients; esp., to stupefy by a narcotic drug. Also Fig. [1913 Webster] The laboring masses . . . [were] drugged into brutish good humor by a vast system of public spectacles. C. Kingsley. [1913 …   The Collaborative International Dictionary of English

  • drug up — ˌdrug ˈup [transitive] [present tense I/you/we/they drug up he/she/it drugs up present participle drugging up past tense …   Useful english dictionary

  • Drug — (dr[u^]g), v. i. [See 1st {Drudge}.] To drudge; to toil laboriously. [Obs.] To drugge and draw. Chaucer. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”