- calup
- CALÚP, calupuri, s.n. (pop.) 1. Calapod, tipar în cărămidărie, olărit, cizmărie. 2. Bucată (de săpun, de brânză etc.) de forma tiparului în care a fost turnată. 3. Bucată (paralelipipedică) de piatră, beton sau lemn, care serveşte la executarea unor pavaje – Din tc. kalıp.Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98CALÚP s. v. calapod, formă, model, tipar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecalúp s. n., pl. calúpuriTrimis de siveco, 05.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficCALÚP calupuri n. pop. 1) Model după care se reproduc obiecte identice; calapod; tipar. calup pentru cizme. calup de pălărie. 2) Bucată dintr-un material de formă paralelipipedică. Un calup de săpun. ♢ A pune (sau a trage) cuiva calupul a înşela pe cineva. /<turc. kalipTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcalúp (calúpuri), s.n. – 1. Tipar, matrice, calapod, formă. – 2. Obiect adaptat, bucată. – Mr. călupe, megl. calop. tc. kalup "tipar" (Şeineanu, II, 83; Meyer 169; Lokotsch 103); cf. ngr. ϰαλούπι, alb. kaljëp, bg. kalăp, sb. kalap. Este cuvînt cu intensă circulaţie europeană. În tc. provine din arab. qālib, de unde fr. acabit şi calibre (Gamillscheg 6; Ronzevalle 128), şi arab. provine din it. garbo (Corominas, II, 616) sau din gr. ϰαλόπους. În tc. are şi sensul de "viclenie, şiretlic", care s-a păstrat în expresia "a trage un calup" "a înşela". Este dublet al lui calibru, s.n. (mărime; calitate personală), din fr. şi al lui calapod.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.