căleap

CĂLEÁP, călepe, s.n. (reg.) Răşchitor mic; p. ext. scul. – Din tc. keleb.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



căleáp s. n., pl. călépe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



căleáp (-puri), s.n. – 1. Răşchitor. – 2. Scul. – var. călep. tc. kelep (DAR). Puţin folosit. L. Spitzer, Mitt. Wien, 138 a confundat var. călep cu calup.

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER