- calomniator
- CALOMNIATÓR, -OÁRE, calomniatori, -oare, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care calomniază; defăimător, hulitor, detractor. 2. adj. Calomnios. [pr.: -ni-a-] – Din fr. calomniateur, lat. calumniator.Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98CALOMNIATÓR adj. v. bârfitor, calomnios, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCALOMNIATÓR adj., s. bârfitor, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (E un calomniator ordinar.)Trimis de siveco, 01.09.2005. Sursa: Sinonimecalomniatór s. m., adj. m. (sil. -ni-a), pl. calomniatóri; f. sg. şi pl. calomniatoáre, g.-d. sg. art. calomniatoáreiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCALOMNIAT//ÓR1 calomniatoroáre (calomniatoróri, calomniatoroáre) Care ţine de calomnie; propriu calomniei; calomnios; clevetitor. /<fr. calomniateur, lat. calumniatorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCALOMNIAT//ÓR2 calomniatoróare (calomniatoróri, calomniatoróare) m. şi f. Persoană care calomniază; clevetitor; bârfitor; ponegritor; defăimător; denigrator; detractor. /<fr. calomniateur, lat. calumniatorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCALOMNIATÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care calomniază; bârfitor, clevetitor. // adj. Calomnios. [cf. fr. calomniateur].Trimis de LauraGellner, 13.03.2006. Sursa: DNCALOMNIATÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care calomniază. (< fr. calomniateur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.