clevetă

CLÉVETĂ, clevete, s.f. (înv.) Clevetire, calomnie – Din sl. kleveta.

Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CLEVÉTĂ s. v. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, cle-vetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, şoaptă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



clévetă s. f., pl. clévete

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



clévetă (clévete), s.f. – Clevetire, calomnie. sl. kleveta (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 62; Conev 101); cf. bg. kleveta. – Der. cleveti, vb. (a bîrfi, a calomnia, a denigra, a detracta), care poate să fie şi reprezentant al sl. klevetati, bg. klevetjă; clevetitor, adj. (bîrfitor, calomniator); cleveteală, s.f. (clevetire); clevetnic, adj. (calomniator), din sl. klevetĭnikŭ, înv.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER