- caliciu
- CALÍCIU, calicii, s.n. 1. (bot.) Învelişul extern al florilor, alcătuit din sepale libere sau unite. 2. Vas liturgic de forma unei cupe; potir (2). 3. (anat.) Zonă a rinichiului, prin care urina se scurge în bazinet. – Din fr. calice, lat. calyx, -cis.Trimis de valeriu, 04.02.2003. Sursa: DEX '98CALÍCIU s. 1. (bot.) cupă, (înv.) pahar. (caliciuul unei flori.) 2. v. potir.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecalíciu s. m. [-ciu pron. -ciu], art. calíciul; pl. calícii, art. calíciile (sil. -ci-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCALÍCI//U caliciui n. Înveliş verde al florilor, constând din sepale separate sau unite între ele. /<fr. calice, lat. calyx, caliciucisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCALÍCIU s.n. 1. Înveliş extern al florii, format din sepale. 2. Cupă, potir. 3. Parte a bazinetului în care se colectează urina. [pron. -ciu. / < fr. calice, cf. gr. kalyx = boboc de floare].Trimis de LauraGellner, 09.06.2008. Sursa: DNcalíciu (calícii), s.n. – 1. Învelişul extern al florii. – 2. Vas liturgic, potir. fr. calice. În terminologia ecleziastică se aude de obicei acel u consonantic, care nu se aude ca termen botanic; în plus, acesta din urmă are pl. caliciuri.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERCALÍCIU s. n. 1. totalitatea sepalelor unei flori. 2. cupă, potir. 3. (anat.) parte a bazinului în care se colectează urina. (< fr. calice)Trimis de raduborza, 09.06.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.