periant

periant
PERIÁNT, periante, s.n. Învelişul floral al plantelor (diferenţiat în caliciu şi corolă). [pr.: -ri-ant] – Din fr. périanthe.
Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

periánt s. n. (sil. -ri-ant), pl. periánte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PERIÁNT periante n. bot. Înveliş floral alcătuit din caliciu şi corolă; potir. [Sil. -ri-ant] /<fr. périanthe, germ. Perianth
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PERIÁNT s.n. (bot.) Totalitatea învelişurilor florale care înconjură androceul şi pistilul florii. [pron. -ri-ant. / < fr. périanthe, cf. gr. peri – împrejur, anthos – floare].
Trimis de LauraGellner, 27.01.2007. Sursa: DN

PERIÁNT s. n. înveliş floral protector format din frunzuliţe modificate, libere ori concrescute, simplu (perigon) sau dublu (caliciu şi corolă), care înconjură androceul şi gineceul. (< fr. périanthe, lat. perianthum)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • periant — pe|ri|ant Mot Agut Nom masculí …   Diccionari Català-Català

  • periánt — s. n. (sil. ri ant), pl. periánte …   Romanian orthography

  • perigin — PERIGÍN, Ă adj. (Despre stamine) Care este inserat pe periant, care formează un cerc în jurul ovarului. ♦ (Despre plante) Care are staminele dispuse în acest fel; periginic. [cf. fr. périgyne, it. perigino]. Trimis de LauraGellner, 20.07.2005.… …   Dicționar Român

  • potir — POTÍR, potire, s.n. 1. Cupă de metal (preţios) cu gura largă (şi cu marginile răsfrânte); p. ext. conţinutul acestei cupe. ♦ spec. Pahar de aur sau de argint, cu picior, în care se păstrează cuminecătura la biserică. 2. p. anal. Parte a unei… …   Dicționar Român

  • dilgynė — dilgỹnė sf. (2), dil̃gynė (1) Pgr 1. dilgėlių krūmas: Išbadžiau dilgỹnę ir pasisodinau tabokos Ds. Dilgỹnėj radau vištą periant Ds. Dilgỹnėn paskui karvę įsekiau – kad nukapojo kojas! Skdt. 2. SD269 dilgėlė: Dilgỹnė dilgo KI259. Dilgynė… …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • iščiujyti — 2 iščiùjyti tr. išvaryti lupant, periant: Iščiùjyk kates iš gryčios Ds. ◊ kailį iščiùjyti prilupti: Iščiùjyk tu jam kailį Ds. čiujyti; iščiujyti …   Dictionary of the Lithuanian Language

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”