cacofonie

cacofonie
CACOFONÍE, cacofonii, s.f. Asociaţie neplăcută de sunete; cacofonism. ♦ (muz.) Suprapunere de sunete discordante; lipsă de armonie. – Din fr. cacophonie.
Trimis de cata, 25.11.2008. Sursa: DEX '98

Cacofonie ≠ eufonie
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CACOFONÍE s. (lingv.) (rar) cacofonism. (A folosit o cacofonie)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

cacofoníe s. f., art. cacofonía, g.-d. art. cacofoníei; pl. cacofoníi, art. cacofoníile
Trimis de siveco, 04.09.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

CACOFONÍ//E cacofoniei f. 1) Asociaţie sau repetare neplăcută de sunete în vorbire. 2) muz. Amestec discordant de sunete; lipsă de armonie. [G.-D. cacofoniei; Sil. -ni-e] /<fr. cacophonie
Trimis de siveco, 15.02.2009. Sursa: NODEX

CACOFONÍE s.f. Întâlnire de sunete care impresionează neplăcut auzul; cacofonism. ♦ (muz.) Reunire de sunete discordante; lipsă de armonie. [gen. -iei. / < fr. cacophonie, cf. gr. kakos – rău, phone – sunet].
Trimis de LauraGellner, 13.03.2006. Sursa: DN

CACOFONÍE s. f. întâlnire de sunete discordante, neplăcute auzului; asociere de cuvinte care redau imagini, fapte neplăcute; cacofonism. (< fr. cacophonie, gr. kakophonie)
Trimis de raduborza, 27.05.2008. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • cacofoníe — s. f., art. cacofonía, g. d. art. cacofoníei; pl. cacofoníi, art. cacofoníile …   Romanian orthography

  • cacofonism — CACOFONÍSM, cacofonisme, s.n. (Rar) Cacofonie. – Cacofonie + suf. ism. Trimis de viorelgrosu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CACOFONÍSM s. v. cacofonie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cacofonísm s. n., pl. cacofonísme …   Dicționar Român

  • cacofonic — CACOFÓNIC, Ă, cacofonici, ce, adj. Care produce o cacofonie; lipsit de armonie. – Din fr. cacophonique. Trimis de viorelgrosu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  cacofónic adj. → fonic Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic … …   Dicționar Român

  • disonanţă — DISONÁNŢĂ, disonanţe, s.f. (muz.) Lipsă de consonanţă, de armonie între sunete; asociere de sunete de înălţimi diferite. ♦ Asociere nearmonioasă de silabe sau de cuvinte; cacofonie. ♦ p. gener. Lipsă de armonie. – Din fr. dissonance, lat.… …   Dicționar Român

  • armonie — ARMONÍE1, armonii, s.f. Potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înţelegere în relaţiile dintre două persoane, două colectivităţi etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (muz.) concordanţă… …   Dicționar Român

  • eufonie — EUFONÍE, eufonii, s.f. Succesiune armonioasă de vocale şi de consoane, care are drept efect o impresie acustică plăcută. [pr.: e u ] – Din fr. euphonie, lat. euphonia. Trimis de bogdang, 25.04.2004. Sursa: DEX 98  Eufonie ≠ cacofonie Trimis de… …   Dicționar Român

  • cacofonia — pl.f. cacofonie …   Dizionario dei sinonimi e contrari

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”