admiráţie — s. f. (sil. ţi e), art. admiráţia (sil. ţi a), g. d. art. admiráţiei; pl. admiráţii, art. admiráţiile (sil. ţi i ) … Romanian orthography
extaz — EXTÁZ, extaze, s.n. 1. Stare psihică de mare intensitate, caracterizată prin suspendarea aparentă a contactului cu lumea înconjurătoare, imobilitate, scăderea controlului asupra propriei persoane, euforie, halucinaţii etc., care apare sub… … Dicționar Român
admirativ — ADMIRATÍV, Ă, admirativi, e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă, care arată admiraţie. – Din fr. admiratif, lat. admirativus. Trimis de ana zecheru, 12.08.2002. Sursa: DEX 98 admiratív adj. m., pl. admiratívi; f … Dicționar Român
anglomanie — ANGLOMANÍE s.f. Admiraţie exagerată pentru englezi şi mai ales pentru obiceiurile lor. – Din fr. anglomanie. Trimis de ana zecheru, 12.02.2004. Sursa: DEX 98 ANGLOMANÍE s. v. anglofilie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
aplauze — APLÁUZE s.f. pl. Bătăi repetate din palme în semn de mulţumire, de aprobare, de admiraţie; aplaudări. [pr.: pla u ] – Din lat. applausus, it. applauso. Trimis de cata, 26.01.2005. Sursa: DEX 98 APLÁUZE s. pl. (rar) aplaudări (pl.). (aplauzele… … Dicționar Român
cult — CULT1, culte, s.n. 1. Omagiu care se aduce divinităţii prin acte religioase; manifestare a sentimentului religios prin rugăciuni şi prin acte rituale; totalitatea ritualurilor unei religii. 2. Sentiment exagerat de admiraţie, de respect, de… … Dicționar Român
impozant — IMPOZÁNT, Ă, impozanţi, te, adj. Care impune respect sau admiraţie prin înfăţişare, ţinută, comportare; impunător, mândru. – Din fr. imposant. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Impozant ≠ neimpozant Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
aplauda — APLAUDÁ, apláud, vb. I. intranz. A bate din palme în semn de mulţumire, de aprobare, de admiraţie. ♦ tranz. A şi exprima mulţumirea, aprobarea, admiraţia faţă de cineva sau ceva prin aplauze. [pr.: pla u ] – Din fr. applaudir, lat. applaudere.… … Dicționar Român
furoare — FUROÁRE, furori, s.f. 1. (Rar) Mânie, furie, delir furios. 2. (Rar) Pasiune violentă, patimă arzătoare; încântare. 3. (fam.; în expr.) A face furori = a provoca admiraţie, senzaţie, mai ales pentru aspectul exterior. – Din fr. fureur, lat. furor … Dicționar Român
galomanie — GALOMANÍE s.f. Admiraţie fără rezerve (şi fără spirit critic) pentru tot ceea ce aparţine francezilor sau vine de la ei. – Din fr. gallomanie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 galomaníe s. f., art. galomanía, g. d. galomaníi, art.… … Dicționar Român
