- bălăngăni
- BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. intranz. (Despre un clopot, o balangă; la pers. 3) A suna (tare). 2. refl. şi tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.Trimis de paula, 23.05.2002. Sursa: DEX '98BĂLĂNGĂNÍ vb. a suna, (reg.) a tălăncăni, a tălăngi. (bălăngăni clopotul de la vite.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeBĂLĂNGĂNÍ vb. v. bălăbăni, clătina, legăna.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebălăngăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bălăngăneáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA BĂLĂNGĂN//Í mă bălăngăniésc intranz. (despre clopote) A suna tare; a scoate sunete stridente. /balang + suf. bălăngăniăniTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE BĂLĂNGĂN//Í mă bălăngăniésc intranz. pop. (despre persoane) A merge nesigur, legănându-se şi poticnindu-se; a se bălăbăni. /balang + suf. bălăngăniăniTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.