bălăngănit

BĂLĂNGĂNÍT s.n. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). – v. bălăngăni.

Trimis de paula, 23.05.2002. Sursa: DEX '98



bălăngănít s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic