bălăngăit

BĂLĂNGĂÍT s.n. Faptul de a (se) bălăngăi. - v. bălăngăi.

Trimis de paula, 23.05.2002. Sursa: DEX '98



bălăngăít s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic