bucşit — BUCŞÍT adj. v. burduşit, îndesat, înghesuit, îngrămădit, ticsit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
cojit — COJÍT, Ă, cojiţi, te, adj. 1. (Despre legume, fructe etc.) Care a fost curăţat de coajă. 2. (Despre piele) de pe care s au luat sau au căzut coji; descuamat. 3. (Despre pereţi şi despre varul sau tencuiala de pe pereţi) Degradat (la suprafaţă)… … Dicționar Român
coşcov — CÓŞCOV, Ă, coşcovi, e, adj., s.f. 1. adj. (Despre pereţi) Coşcovit. 2. s.f. (reg.) Loc gol, mai ales în malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund şi unde trăiesc peştii şi racii. 3. s.f. Nămol vegetal amestecat cu bucăţi de rădăcini de… … Dicționar Român
coşcovit — COŞCOVÍT, Ă, coşcoviţi, te, adj. (Despre pereţi, tencuieli, mobilă etc.) Cojit, scorojit. – v. coşcovi. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 COŞCOVÍT adj. burduşit, cojit, scorojit, (pop. şi fam.) scofâlcit, (Mold. şi Bucov.) coşcov … Dicționar Român
scofâlcit — SCOFÂLCÍT, Ă, scofâlciţi, te, adj. 1. (Despre oameni) Foarte slab, cu obrajii uscaţi; p. ext. bătrân sau îmbătrânit. 2. fig. (Despre lucruri) Deformat, încovoiat, turtit; coşcovit, scorojit. – v. scofâlci. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
scorojit — SCOROJÍT, Ă, scorojiţi, te, adj. 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din ele) Strâmbat, îndoit, crăpat, deformat (de căldură, de uscăciune). 2. (Despre vopsele, tencuieli şi despre obiectele pe care sunt aplicate) Degradat (la… … Dicționar Român
tescuit — TESCUÍT, Ă, tescuiţi, te, adj. Presat, stors în teasc. ♦ fig. Îndesat, ticsit. – v. tescui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TESCUÍT adj. presat, stors, zdrobit. (Struguri tescuit.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime… … Dicționar Român
înghesuit — ÎNGHESUÍT1 s.n. (Rar) Înghesuire. – v. înghesui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNGHESUÍT2, Ă, înghesuiţi, te, adj. 1. Strâns, îngrămădit (în număr mare într un spaţiu restrâns); ghemuit2. ♢ expr. (Adverbial, rar) A râde înghesuit … Dicționar Român
îngrămădit — ÎNGRĂMĂDÍT, Ă, îngrămădiţi, te, adj. 1. Care este adunat laolaltă în număr prea mare; înghesuit, îndesat, învălmăşit. 2. (fam.; despre oameni) Prost (1); nepriceput. – v. îngrămădi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Îngrămădit ≠… … Dicționar Român