storcătoare — STORCĂTOÁRE, storcători, s.f. Aparat de stors sau de tescuit. – Stoarce + suf. ătoare. Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 storcătoáre s. f., g. d. art. storcătórii; pl. storcătóri Trimis de siveco, 25.08.2007. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
presare — PRESÁRE, presări, s.f. Acţiunea de a presa şi rezultatul ei; presat1. – v. presa. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRESÁRE s. 1. comprimare, presat. (presare unei bare metalice.) 2. v. tescuit. 3. v. apăsare. Trimis de siveco, 13 … Dicționar Român
presat — PRESÁT1 s.n. Presare. – v. presa. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRESÁT2, Ă, presaţi, te, adj. Care a fost supus unei presiuni, care a fost comprimat, îndesat. – v. presa. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
stoarcere — STOÁRCERE, stoarceri, s.f. Acţiunea de a stoarce; stors1. – v. stoarce. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STOÁRCERE s. v. tescuit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime STOÁRCERE s. v. asuprire, exploatare, extor care … Dicționar Român
stors — STORS1 s.n. Stoarcere. ♦ Timpul când se stoarce mustul. – v. stoarce. Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STORS2, STOÁRSĂ, storşi, stoarse, adj. Din care s a scos lichidul prin strângere, presare etc.; storcit. ♦ fig. Secătuit; epuizat,… … Dicționar Român
storsură — STORSÚRĂ s. v. presare, stoarcere, stors, tescuire, tescuit, zdrobire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
tescuire — TESCUÍRE, tescuiri, s.f. Acţiunea de a tescui şi rezultatul ei. – v. tescui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TESCUÍRE s. v. tescuit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime tescuíre s. f., g. d. art. tescuírii; … Dicționar Român
zdrobit — ZDROBÍT, Ă, zdrobiţi, te, adj. Strivit, sfărâmat; distrus, nimicit, învins. ♦ fig. Copleşit de durere, demoralizat. ♦ fig. Foarte obosit, sleit de puteri, extenuat. v. zdrobi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZDROBÍT adj. 1. v.… … Dicționar Român
înghesuit — ÎNGHESUÍT1 s.n. (Rar) Înghesuire. – v. înghesui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNGHESUÍT2, Ă, înghesuiţi, te, adj. 1. Strâns, îngrămădit (în număr mare într un spaţiu restrâns); ghemuit2. ♢ expr. (Adverbial, rar) A râde înghesuit … Dicționar Român
îngrămădit — ÎNGRĂMĂDÍT, Ă, îngrămădiţi, te, adj. 1. Care este adunat laolaltă în număr prea mare; înghesuit, îndesat, învălmăşit. 2. (fam.; despre oameni) Prost (1); nepriceput. – v. îngrămădi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Îngrămădit ≠… … Dicționar Român
