Dicționar Român. 2013.
bufnitură — BUFNITÚRĂ, bufnituri, s.f. Faptul de a bufni; zgomot înfundat produs de o cădere, izbire, explozie etc.; bufnit, bufnet, bufneală. – Bufni + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BUFNITÚRĂ s. bufneală, bufnet, bufnire, bufnit … Dicționar Român
buf — BUF1 interj. Cuvânt care imită zgomotul înfundat produs de căderea unui obiect tare, de o lovitură sau de o explozie. – Onomatopee. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BUF2 s.n. Numele unei figuri la jocul de arşice. – et. nec. Trimis… … Dicționar Român
puf — PUF1 interj. Cuvânt care redă zgomotul produs de eliminarea bruscă şi cu intermitenţe a aerului (pe nări, pe gură), de lovirea în cădere a unui corp de o suprafaţă moale etc. – Onomatopee. Trimis de oprocopiuc, 02.05.2005. Sursa: DEX 98 PUF2,… … Dicționar Român
