Dicționar Român. 2013.
acrocefal — ACROCEFÁL, Ă, acrocefali, e, adj. Cu craniul ascuţit, conic, cu creştetul ţuguiat. – Din fr. acrocéphale. Trimis de ana zecheru, 05.08.2002. Sursa: DEX 98 acrocefál adj. m. (sil. cro ), pl. acrocefáli; f. sg. acrocefálă … Dicționar Român
moţat — MOŢÁT, Ă, moţaţi, te, adj. 1. (Despre oameni şi animale) Care poartă moţ1 (1), cu moţ. ♦ fig. Care caută să iasă în evidenţă, care se crede superior; îndrăzneţ, cu gura mare. 2. Cu vârf ascuţit, ţuguiat. – v. moţa. Trimis de ana zecheru,… … Dicționar Român
vârfuit — VÂRFUÍT, Ă, vârfuiţi, te, adj. 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf; ţuguiat, ascuţit. 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. – v. vârfui. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VÂRFUÍT adj. v. ascuţit, ţuguiat. Trimis… … Dicționar Român
pupuiat — PUPUIÁT adj. v. moţat, ţuguiat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pupuiát1, pupuiátă, adj. (reg.; despre animale) cu pete; pestriţ. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR pupuiát2, pupuiátă, adj. (reg … Dicționar Român
ascuţit — ASCUŢÍT1 s.n. Acţiunea de a (se) ascuţi. – v. ascuţi. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98 ASCUŢÍT2, Ă, ascuţiţi, te, adv. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiş sau cu vârf; tăios. ♢ Unghi ascuţit = unghi mai mic de 90 de grade.… … Dicționar Român
gurguiat — GURGUIÁT, Ă, gurguiaţi, te, adj. Care are forma unui gurgui, ţuguiat ca un gurgui. [pr.: gu iat] – v. gurguia. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 gurguiát adj. m., pl. gurguiáţi; f. sg … Dicționar Român
moţ — MOŢ1, moţuri, s.n. 1. Şuviţă de păr (mai lung şi mai des) din frunte sau din creştetul capului (la oameni şi la animale). ♢ expr. (fam.) (A fi) cu moţ (în frunte) sau mai cu moţ = (a se socoti) cu vază, mai deosebit, mai iscusit, mai grozav. A… … Dicționar Român
muţuţui — muţuţúi s.n. (reg.) vârf ţuguiat (de deal, căpiţă, căciulă). Trimis de blaurb, 18.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
pliscoiat — pliscoiát, ă, adj. (reg.) cu vârf ascuţit, ţuguiat. Trimis de blaurb, 02.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
pungit — PUNGÍT, Ă, pungiţi, te, adj. (Despre gură, buze) Strâns, ţuguiat (ca o pungă). – v. pungi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PUNGÍT s., adj. v. avar, calic, zgârcit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
