Dicționar Român. 2013.
ţipotí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţipotésc, imperf. 3 sg. ţipoteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţipoteáscã … Romanian orthography
striga — STRIGÁ, strig, vb. I. I. intranz. 1. A scoate sunete puternice, ţipete; a răcni. ♦ A semnaliza ceva prin ţipete; a cere ajutor prin ţipete. 2. (Despre animale şi păsări) A scoate sunete sau zgomote caracteristice speciei. II. 1. tranz. A spune, a … Dicționar Român
urla — URLÁ, úrlu, vb. I. intranz. 1. (Despre oameni şi animale) A scoate urlete (1) specifice. ♦ intranz. şi tranz. p. anal. (Despre oameni) A vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga, a ţipa; a plânge cu hohote; a cânta foarte tare (şi neplăcut pentru… … Dicționar Român
zbiera — ZBIERÁ, zbier, vb. I. intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare şi strident; a ţipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
ţip — s. n., pl. ţípe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ţip ( puri), s.n. – (Trans.) Sursă, izvor. – var. ţîp. Creaţie expresivă, cf. şop, şipot. – Der. ţipă (var. Trans. ţîpă), s.f. (fluier, ţignal; trişcă), nu pare să fie în … Dicționar Român
ţipa — ŢIPÁ1, ţip, vb. I. intranz. 1. (Despre oameni) A striga cu glas tare şi ascuţit (de durere, de spaimă); a zbiera. ♦ A vorbi cu glas ridicat; a şi manifesta faţă de cineva nemulţumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva. ♦… … Dicționar Român
